Strategiile antreprenoriale 2
2. Particularităţi ale strategiilor antreprenoriale
Spre deosebire de strategiile utilizate în firmele mari, strategiile antreprenoriale prezintă
o specificitate pronunţată, iar conţinutul şi complexitatea lor variază în funcţie de dimensiunea
firmei şi de nivelul de pregătire managerială al antreprenorului. Strategiile antreprenoriale
prezintă următoarele partricularităţi (vezi figura nr. 1):
Particularitatea care se manifestă cel mai intens şi se întâlnește cel mai frecvent în IMMuri,
constă în gradul ridicat de personalizare a strategiei de către antreprenor.
Personalitatea antreprenorului îşi pune amprenta atât asupra elementelor componente, cât şi
a modului de fundamentare, elaborare și implementare a strategiei.
Informalitatea ridicată este o altă particularitate a strategiilor din firmele mici şi mijlocii
deoarece de multe ori ele sunt consemnate într-o manieră informală (notițe, scheme,
însemnări etc.), fără să fie elaborate riguros şi să se regăsească într-un document sistematizat
realizat după regulile managementul profesionist.
Strategiile din IMM-uri au o componenţă simplificată datorită faptului că unele
componente de bază ale strategiei sunt succint abordate sau chiar lipsesc. Sunt frecvente
situaţiile în care unele elementele de conţinut se află în „mintea“ antreprenorului - misiune,
avantaj competitiv - fără sa fie consemnate formal.
O altă particularitate definitorie pentru numeroasele strategii antreprenoriale o constituie
predominanţa abordărilor pe termene mai reduse. Comparativ cu strategiile clasice
elaborate în firmele mari, care acoperă perioade de 3-5 ani, strategiile din întreprinderile mici
şi mijlocii vizează de regulă perioade mai scurte, de 2-3 ani.
Strategiile întreprinderilor mici şi mijlocii sunt de multe ori axate pe oportunitatea
economică, fiind adaptate la evoluțiile endogene şi exogene firmei pe termen scurt şi mediu,
urmărind cu prioritate valorificarea oportunităţilor de afaceri identificate.
Cele mai multe dintre strategiile antreprenoriale sunt orientate spre pieţele locale
întrucât în marea lor majoritate IMM-urile sunt microfirme, care nu au de regulă forţa
economică pentru a penetra pieţele naţionale sau internaţionale.
O proporţie însemnată din întreprinderile mici şi mijlocii au o abordare strategică
focalizată asupra valorificării nişelor de piaţă, generatoare de caştiguri mai mari pe termen
scurt, aspectele strategice majore fiind adesea neglijate.
Particularităţile enumerate generează direct şi indirect şi o flexibilitate strategică
pronunţată. Comparativ cu strategiile firmelor mari, strategiile antreprenoriale se modifică pe
parcursul implementării lor mult mai frecvent, cel mai adesea cu rezultate benefice.
Din elementele prezentate mai sus derivă particularităţile care se manifestă la nivelul
componentelor strategiei antreprenoriale, pe care le prezentăm în continuare:
misiunea firmei de obicei nu este formulată, iar atunci când este luată în
considerare are, de cele mai multe ori, o pronunţată tentă individualistă;
obiectivele, sunt mai puţine şi nu întotdeauna riguros fundamentate, indiferent dacă
pun accent pe supravieţuire sau pe dezvoltare, cele mai multe dintre ele
referindu-se la cifra de afaceri şi venit;
opţiunile strategice sunt cel mai adesea formulate de o manieră mai generală,
aceasta şi ca urmare a implicării unui volum mai redus de activităţi şi de resurse;
resursele sunt abordate de regula mai atent de antreprenor, îndeosebi cele
financiare şi materiale; resursele umane şi informaţionale sunt mai puţin luate în
considerare;
termenele strategiei, au un orizont mai redus, frecvent de 2-3 ani şi nu sunt
totdeauna clar delimitate;
avantajul competitiv este tratat într-o manieră informală şi este foarte rar riguros
abordat, de cele mai multe ori fiind intuit de antreprenor în baza spiritului
antreprenorial care-l caracterizează.
Deşi există o mare varietate de strategii antreprenoriale, considerăm, fără a fi exhaustivi,
că particularităţile prezentate reflectă - atat în ansamblu cat şi pe componente - elementele
comune şi intens manifestate în cea mai mare parte din IMM-uri. Aceste particularităţi nu sunt
atat de pregnante când firma este de dimensiune medie spre mare şi antreprenorul este mai
pregătit în general şi în domeniul managerial, sunt angajați manageri profesionişti sau atunci
când strategiile se regăsesc în business plan-uri, la a căror realizare antreprenorul a apelat la
consultanţi profesionişti. Precizăm ca asemenea situaţii au o frecvenţă relativ redusă.
LN
Spre deosebire de strategiile utilizate în firmele mari, strategiile antreprenoriale prezintă
o specificitate pronunţată, iar conţinutul şi complexitatea lor variază în funcţie de dimensiunea
firmei şi de nivelul de pregătire managerială al antreprenorului. Strategiile antreprenoriale
prezintă următoarele partricularităţi (vezi figura nr. 1):
Particularitatea care se manifestă cel mai intens şi se întâlnește cel mai frecvent în IMMuri,
constă în gradul ridicat de personalizare a strategiei de către antreprenor.
Personalitatea antreprenorului îşi pune amprenta atât asupra elementelor componente, cât şi
a modului de fundamentare, elaborare și implementare a strategiei.
Informalitatea ridicată este o altă particularitate a strategiilor din firmele mici şi mijlocii
deoarece de multe ori ele sunt consemnate într-o manieră informală (notițe, scheme,
însemnări etc.), fără să fie elaborate riguros şi să se regăsească într-un document sistematizat
realizat după regulile managementul profesionist.
Strategiile din IMM-uri au o componenţă simplificată datorită faptului că unele
componente de bază ale strategiei sunt succint abordate sau chiar lipsesc. Sunt frecvente
situaţiile în care unele elementele de conţinut se află în „mintea“ antreprenorului - misiune,
avantaj competitiv - fără sa fie consemnate formal.
O altă particularitate definitorie pentru numeroasele strategii antreprenoriale o constituie
predominanţa abordărilor pe termene mai reduse. Comparativ cu strategiile clasice
elaborate în firmele mari, care acoperă perioade de 3-5 ani, strategiile din întreprinderile mici
şi mijlocii vizează de regulă perioade mai scurte, de 2-3 ani.
Strategiile întreprinderilor mici şi mijlocii sunt de multe ori axate pe oportunitatea
economică, fiind adaptate la evoluțiile endogene şi exogene firmei pe termen scurt şi mediu,
urmărind cu prioritate valorificarea oportunităţilor de afaceri identificate.
Cele mai multe dintre strategiile antreprenoriale sunt orientate spre pieţele locale
întrucât în marea lor majoritate IMM-urile sunt microfirme, care nu au de regulă forţa
economică pentru a penetra pieţele naţionale sau internaţionale.
O proporţie însemnată din întreprinderile mici şi mijlocii au o abordare strategică
focalizată asupra valorificării nişelor de piaţă, generatoare de caştiguri mai mari pe termen
scurt, aspectele strategice majore fiind adesea neglijate.
Particularităţile enumerate generează direct şi indirect şi o flexibilitate strategică
pronunţată. Comparativ cu strategiile firmelor mari, strategiile antreprenoriale se modifică pe
parcursul implementării lor mult mai frecvent, cel mai adesea cu rezultate benefice.
Din elementele prezentate mai sus derivă particularităţile care se manifestă la nivelul
componentelor strategiei antreprenoriale, pe care le prezentăm în continuare:
misiunea firmei de obicei nu este formulată, iar atunci când este luată în
considerare are, de cele mai multe ori, o pronunţată tentă individualistă;
obiectivele, sunt mai puţine şi nu întotdeauna riguros fundamentate, indiferent dacă
pun accent pe supravieţuire sau pe dezvoltare, cele mai multe dintre ele
referindu-se la cifra de afaceri şi venit;
opţiunile strategice sunt cel mai adesea formulate de o manieră mai generală,
aceasta şi ca urmare a implicării unui volum mai redus de activităţi şi de resurse;
resursele sunt abordate de regula mai atent de antreprenor, îndeosebi cele
financiare şi materiale; resursele umane şi informaţionale sunt mai puţin luate în
considerare;
termenele strategiei, au un orizont mai redus, frecvent de 2-3 ani şi nu sunt
totdeauna clar delimitate;
avantajul competitiv este tratat într-o manieră informală şi este foarte rar riguros
abordat, de cele mai multe ori fiind intuit de antreprenor în baza spiritului
antreprenorial care-l caracterizează.
Deşi există o mare varietate de strategii antreprenoriale, considerăm, fără a fi exhaustivi,
că particularităţile prezentate reflectă - atat în ansamblu cat şi pe componente - elementele
comune şi intens manifestate în cea mai mare parte din IMM-uri. Aceste particularităţi nu sunt
atat de pregnante când firma este de dimensiune medie spre mare şi antreprenorul este mai
pregătit în general şi în domeniul managerial, sunt angajați manageri profesionişti sau atunci
când strategiile se regăsesc în business plan-uri, la a căror realizare antreprenorul a apelat la
consultanţi profesionişti. Precizăm ca asemenea situaţii au o frecvenţă relativ redusă.
LN