PARTICULARITĂȚILE EXERCITĂRII FUNCȚIILOR MANAGERIALE ÎN CADRUL IMM-URILOR 5

 

Funcţia de evaluare-control poate fi definită ca ansamblul proceselor prin care performanţele organizaţiei, subsistemelor şi componenţilor acesteia sunt măsurate şi comparate cu obiectivele şi standardele stabilite iniţial, în vederea eliminării deficienţelor constatate şi integrării abaterilor  pozitive.

Asupra eficacităţii şi eficienţei firmelor mici şi mijlocii un impact apreciabil are exercitarea funcţiei de control-evaluare, prin care se încheie ciclul managerial. Pentru întreprinzător este deosebit de util să cunoască nu numai conţinutul general al acestei funcţii – care se prezintă în orice manual bun de management – ci şi particularităţile sale (vezi figura nr. 6) în situaţiile intreprenoriale şi tendinţele actuale.

Specific exercitării control-evaluării în firmele mici este participarea directă a întreprinzătorului-manager, care are frecvent un rol determinant pe acest plan. Acesta foloseşte frecvent controlul direct realizat de el însuşi, personal. Foare rareori apelează la delegarea unor sarcini mai puţin importante de control-evaluare şi aceasta, de regulă, în firmele de dimensiuni mai mari. Din punct de vedere al conţinutului, predomină controlul curent, efectuat adesea în timp real, pe măsură ce se derulează procesele de muncă în cadrul firmei.

Definitorie pentru întreprinzătorii-manageri este concentrarea controlului asupra activităţilor operaţionale ce dau profilul firmei – de producţie, comercializare, realizarea de servicii. Alte activităţi, cum ar fi cele de personal sau financiar-contabile sunt, de regulă, controlate numai tangenţial.

 În ceea ce priveşte metodologia de realizare a control-evaluării, se constată că este mai puţin sofisticată. Rareori întreprinzătorii-manageri utilizează standarde, norme, criterii etc. Cel mai adesea, controlul se bazează pe bunul simţ şi pe savoir-faire-ul dobândit pe bază de experienţă.

Pozitiv este faptul că nu rareori contro-evaluarea efectuată de întreprinzătorul manager are un caracter constructiv. El nu tratează controlul ca un scop în sine, aşa cum se întâmplă nu rareori în firmele mari  când acţionează organisme de control specializat. Constatările mai deosebite ale controlului – pozitive şi mai ales negative – servesc pentru a adopta decizii în favorarea îmbunătăţirii activităţii firmei. Viteza de reacţie este mai mare date fiind largile competenţe de care dispune întreprinzătorul-manager şi puterea absolută pe care o deţine în quasitotalitatea microfirmelor şi firmelor mici. Mai puţin pregnantă este această caracteristică în firmele mari şi mijlocii.

În paralel, se constată şi absenţa quasitotală a control-evaluării de tip anticipativ. În unele categorii de firme, cum ar fi cele de tip meşteşugăresc sau artizanale, necesitatea unui asemenea control este sensibil mai redusă. Din păcate, în general, întreprinzătorul-manager controlează prin raportare la necesităţile şi cerinţele actuale, omiţându-le sau ignorându-le aproape total pe cele viitoare. Efectele propagate  a ceea ce se derulează în prezent nu constituie o preocupare semnificativă în numeroase firme mici şi mijlocii.

Specific microfirmelor familiale este implicarea directă şi indirectă în realizarea controlului a unor membri ai familiei întreprinzătorului. De remarcat că aceasta se produce şi atunci când respectivele persoane nu deţin posturi care să justifice o astfel de implicare şi uneori chiar fără a lucra în firmă. Pe lângă unele consecinţe pozitive, participarea membrilor familiei în exercitarea control-evaluării, mai ales când în firmă lucrează şi persoane străine, creează tensiuni sau chiar conflicte.

În firmele de dimensiuni foarte mici, se constată utilizarea relativ frecventă a autocontrolului. Salariaţii verifică ei înşişi rezultatul activităţii, fără intervenţia întreprinzătorului-manager. Relaţiile apropiate dintre întreprinzătorul-manager şi cei câţiva salariaţi, atmosfera care predomină, contribuie la o asemenea abordare a control-evaluării. Absenţa persoanelor şi compartimentelor specializate în efectuarea controlului în acest domeniu reprezintă un alt element favorizant pentru autocontrol. Utilizarea lui excesivă determină o diminuare a rigurozităţii sale, cu efecte nefavorabile în planul calităţii produselor şi serviciilor oferite.

Conceperea şi exercitarea control-evaluării în firmele mici şi mijlocii, ca de altfel şi celelalte funcţii manageriale, cunoaşte anumite evoluţii sub formă de tendinţe:

-        extinderea modalităţilor formalizate de efectuare a controlului, bazate pe standarde şi norme, în ritmuri relativ accelerate, ca urmare a proliferării anumitor sisteme moderne manageriale şi tehnice, cum ar fi ISO 9000-14000, managementul calităţii totale (TQM). La această tendinţă contribuie şi reglementările juridice dezvoltate în ultimele decenii, referitoare la protecţia consumatorului, mediului etc.;

-        realizarea unui control  din ce în ce mai complex şi riguros, în condiţiile creşterii nivelului de pregătire al întreprinzătorilor, a intensificării concurenţei şi a modificării culturii economice a populaţiei, în sensul situării în prim planul aşteptărilor, sistemelor de valori, normelor comportamentale a elementelor referitoare la calitatea produselor şi serviciilor, subsumate viziunii din ce în ce mai larg răspândite privind calitatea vieţii;

-        amplificarea substanţială a bazei informaţionale de exercitare a controlului inclusiv a termenilor de referinţă în care acesta este conceput, datorită bombardamentului informaţional la care întreprinzătorii sunt supuşi în ultimele decenii prin mass-media şi a utilizării de calculatoare şi pachete de programe în cadrul firmelor mici şi mijlocii.

Concluzionând, în viitor se poate anticipa o intensificare şi modernizare a control-evaluării, care va contribui într-o măsură sporită la amplificarea funcţionalităţii şi competitivităţii firmelor mici şi mijlocii.

 
RB