PARTICULARITĂȚILE EXERCITĂRII FUNCȚIILOR MANAGERIALE ÎN CADRUL IMM-URILOR 4

 

Funcţia de antrenare încorporează ansamblul proceselor de muncă prin care se determină personalul organizaţiei să contribuie la stabilirea şi realizarea obiectivelor previzionate, pe baza luării în considerare a factorilor care îl motivează.

Antrenarea  constituie una din funcţiile conducerii cu cele mai pronunţate elemente de specificitate (vezi figura nr. 5).

Paradoxal, dar ea este concomitent puţin sofisticată, intensă şi foarte eficace.

Ca şi în cazul precedentelor funcţii ale managementului, managerul-întreprinzător îşi pune o puternică amprentă asupra exercitării proceselor de antrenare. Puterea exemplului personal are un rol esenţial în motivarea salariaţilor firmei. Modul în care întreprinzătorul munceşte şi se comportă are o influenţă decisivă asupra gradului de motivare şi implicare în muncă a componenţilor firmei. Puternica sa motivare individuală, care l-a determinat să-şi asume apreciabilele riscuri aferente întreprinzătorilor, eforturile intense implicate de crearea şi punerea în funcţiune a unei firme, precum şi perspectiva de a câştiga substanţial, fac ca întreprinzătorul să reprezinte un permanent mobilizator pentru efort, calitate şi performanţă în cadrul organizaţiei.

Cu toate că rareori există elemente de motivare precis determinate - cu excepţia salariului - motivarea salariatului este intensă datorită permanenţei managerului-întreprinzător în firmă şi a exemplului personal. În microîntreprinderile cu caracter familial la motivarea intensă contribuie frecvent existenţa membrilor familiei, puternic ataşaţi de firmă şi motivaţi superor în obţinerea de rezultate economice.

Toate aceste elemente fac ca în cadrul firmei să se utilizeze numeroase elemente de motivare moral-spirituală, cum ar fi: lauda, admonestarea verbală, sărbătorirea în grup a unor evenimente speciale, discuţii directe între întreprinzător şi salariaţi, consultarea frecventă a personalului privind modul de soluţionare a unor probleme, o anumită flexibilitate în programul de lucru al salariaţilor etc.

Concomitent, se constată că, intuitiv, întreprinzătorul acordă o atenţie deosebită unora dintre principalii stakeholderi ai firmei. Sunt foarte rari managerii- întreprinzători care nu cunosc personal clienţii sau cei mai importanţi clienţi, faţă de care au un comportament special, menit să-i păstreze să să-i determine să cumpere mai mult de la firmă. Relaţii asemănătoare se cultivă cu principalii furnizori, atunci când posibilităţile de selecţie a lor sunt reduse. Întreprinzătorii focalizaţi pe dezvoltare reuşesc aprope întotdeauna să-şi construiască o relaţie bună la bancă, de natură să accelereze şi să uşureze obţinerea fondurilor necesare. Această categorie se întreprinzători pun frecvent accent pe relaţiile cu administraţia locală, comunitatea locală şi anumite firme furnizoare de servicii pentru întreprinderile mici şi mijlocii.

Toate aceste elemente determină o puternică motivare a salariaţilor firmei şi a unei părţi dintre ceilalţi stakeholderi, care se reflectă în eficacitatea ridicată a activităţilor din cadrul firmei mici şi mijlocii.

Tendinţele principale care se prefigurează în exercitarea anternării în cadrul firmelor mici şi mijlocii sunt:

-        diversificarea ponderată a mijloacelor şi modalităţilor de motivare ca urmare a creşterii nivelului de informare şi de pregătire managerială a întreprinzătorilor; 

-        diminuarea într-o anumită măsură a ponderii elementelor informale şi a celor moral-spirituale în motivarea salariaţilor datorită, schimbărilor ce intervin în sistemul de valori şi comportamente în societate, în natura relaţiilor umane; în cadrul acesta se constată o anumită “răcire”, o scădere a rolului afectivităţii în relaţiile de grup, cuplată cu ascensiunea elementelor de raţionalitate, de interes material şi profesional individual.

-        creşterea direcţionării motivării salariaţilor, în special şi a stakeholderilor în general, spre înnoire şi performanţă în cadrul firmei, care devin din ce în ce mai mult condiţii de supravieţuire, chiar şi în microfirmele tradiţionale, de tip meşteşugăresc.

Prin aceste tendinţe se caută să se menţină o puternică motivare în firmele mici, generatoare de eforturi peste media societăţii şi cu rol major în supravieţuirea şi dezvoltarea acestora, în condiţiile hiperconcurenţei actuale.

 

 RC