PARTICULARITĂȚILE EXERCITĂRII FUNCȚIILOR MANAGERIALE ÎN CADRUL IMM-URILOR 3

 

Funcţia de coordonare constă în ansamblul proceselor de muncă prin care se armonizează deciziile şi acţiunile personalului organizaţiei şi ale subsistemelor sale, în cadrul previziunilor şi sistemului organizatoric stabilite anterior.

Coordonarea este funcţia managerială omniprezentă în managementul intreprenorial. Explicaţiile sunt multiple. Dimensiunea şi complexitatea frecvent mai redusă a firmelor conduse de întreprinzători manageri reduc într-o anumită măsură cerinţele manageriale de natură previzională şi organizatorică, care se cer compensate printr-un plus de coordonare şi antrenare. În al doilea rând, coordonarea implică un arsenal de metode şi tehnici manageriale sensibil mai redus comparativ cu cele două funcţii menţionate, bazându-se într-o măsură sensibil superioară pe simţul relaţiilor umane, flerul şi discernământul întreprinzătorilor. Toate acestea explică larga utilizare a coordonării de către întreprinzătorii-manageri, caracteristică importantă  în firmele mici (vezi figura nr. 4).

Din punct de vedere instrumental, metodologic, se constată, de regulă, o mai redusă utilizare a şedinţei, metoda de coordonare predominantă în firmele de dimensiuni mari, ca şi tablourilor de bord, graficelor de lucru, schemelor de corelare a acţiunilor etc. În compensaţie, întreprinzătorii-manageri folosesc pe scară largă coordonarea pe bază de discuţii bilaterale cu componenţii organizaţiei. Acest tip de coordonare, costisitor sub aspectul consumului de timp, asigură a bună comunicare şi se dovedeşte deosebit de eficace. În firmele familiale şi, în general în microîntreprinderi, coordonarea prin discuţii bilaterale predomină absolut.

În planul conţinutului, coordonarea intreprenorial-managerială este preponderent acţională. Latura de armonizare decizională este sensibil mai redusă, datorită concentrării proceselor decizionale la întreprinzătorul-manager. În foarte multe firme mici, de tip meşteşugăresc, cu activităţi puternic tradiţionale şi cu un sistem relaţional bine pus la punct – uneori chiar “sclerozat” – deciziile majore sunt foarte puţine, iar cele obişnuite, curente, se adaptează în virtutea tradiţiei, fără să ridice probleme deosebite. Fireşte, situaţia este sensibil diferită în firmele axate pe dezvoltare.

Elementele prezentate se reflectă şi într-o altă caracteristică importantă a coordonării din firmele mici şi mijlocii şi anume în pronunţata lor tentă informală, ce prezintă adesea şi o apreciabilă încărcătură afectivă.

Tendinţele care se pot prefigura în domeniul coordonării sunt în principal următoarele:

-        creşterea treptată a bazei informaţionale formalizate de exercitare a coordonării, consecinţă  a extinderii utilizării informaticii moderne şi a telecomunicaţiilor, care se reflectă în punerea la dispoziţia utilizatorilor de seturi de informaţii, cum ar fi tablourile de bord, ce servesc ca bază pentru coordonare;

-        extinderea utilizării într-o anumită măsură a şedinţei, ca urmare a creşterii nivelului de pregătire generală şi managerială atât a întreprinzătorilor, cât şi a celorlalţi componenţi ai firmei, mai ales în firmele axate pe dezvoltare;

-        atenuarea parţială a puternicei tente informale a coordonării, mai ales în firmele de dimensiuni medii şi mici, mai puţin în microîntreprinderi.

Cu toate aceste tendinţe, specificitatea şi importanţa majoră a coordonării în firmele mici se menţin, ele reflectând în mare măsură personalitatea şi nivelul de pregătire al întreprinzătorului-manager.

CN