PARTICULARITĂȚILE EXERCITĂRII FUNCȚIILOR MANAGERIALE ÎN CADRUL IMM-URILOR 1

 

1. Considerații generale cu privire la funcțiile managementului 

 

Cunoaşterea şi înţelegerea funcţiilor managementului în mod aprofundat constituie o premisă majoră pentru descifrarea conţinutului ştiinţei şi practicii riguroase a managementului, pentru însuşirea şi utilizarea eficientă a sistemelor, metodelor, tehnicilor, procedurilor şi modalităţilor ce-i sunt proprii. 

Cel care a identificat şi analizat procesele de management pentru prima dată a fost Henry Fayol, în cadrul lor definind cinci funcţii principale: previziunea, organizarea, comanda, coordonarea şi controlul. 

Ulterior, alţi specialişti au partajat procesul de management diferit, stabilind funcţii parţial altele. Astfel, Justin Longenecker şi Charles Pringle delimitează patru funcţii: planificarea şi luarea deciziilor, organizarea pentru performanţe eficace, dirijarea şi motivarea şi, ultima, controlul rezultatelor. 

După opinia noastră, procesul de management se poate partaja, având în vedere natura sarcinilor implicate de desfăşurarea lui şi modul de realizare, în cinci funcţii: 

            - previziune; 

            - organizare; 

            - coordonare; 

            - antrenare; 

            - evaluare-control. 

În cadrul IMM-urilor, caracterizate prin impactul major al întreprinzătorului asupra activităților, talie mai redusă, flexibilitate, dinamism,  axarea asupra valorificării identificării și oportunităților economice, etc. exercitarea funcțiilor manageriale prezintă anumite particularități, care vor fi abordate în continuare. 

2. Particularităţi ale previziunii în IMM-uri 

 

Funcţia de previziune constă în ansamblul proceselor de muncă prin intermediul cărora se determină principalele obiective ale organizaţiei - şi componentelor sale, precum şi resursele şi principalele mijloace necesare realizării lor. 

Previziunea răspunde deci la întrebările: „ce trebuie şi ce poate fi realizat în cadrul organizaţiei?” în condiţiile şi concomitent cu desemnarea resurselor necesare. Obiectivele, primele elemente în care se concretizează previziunea, trebuie să reflecte specificitatea organizaţiei, să fie măsurabile şi – mai ales – realiste. 

În ansamblul proceselor manageriale ale firmelor mici şi mijlocii previziunea este, de regulă, mai puţin intensă comparativ cu firmele mari, în special în ceea ce priveşte deciziile pe termen lung. Dintre cele trei forme de realizare a previziunii – prognoze, planuri şi programe – cu frecvenţa mai ridicată sunt folosite programele. Planurile se elaborează cel mai adesea pentru un an, dar numai de către o parte redusă a întreprinzătorilor, iar prognozele se proiectează ocazional, îndeosebi la nivelul firmelor de dimensiuni medii. Cea mai frecventă formă de plan este planul de afaceri. Indiferent de forma previziunii, aceasta are în vedere în quasitotalitate cerinţele pieţii locale. 

Deciziile de previziune au un caracter economic se referă cel mai adesea la profit, cifra de afaceri, credite etc. Ele se fundamentează în principal pe informaţii contabile şi de marketing. Frecvent, aceste decizii au la bază talentul şi intuiţia întreprinzătorilor, neutilizându-se decât accidental metodele şi tehnicile manageriale de previziune. În firmele de dimensiuni ceva mai mari pentru a fundamenta anumite previziuni, se utilizează metoda şedinţelor, cel mai adesea într-o derulare pronunţat informală. 

Programele şi planurile – atunci când se întocmesc – se bazează predominant pe informaţii interne, în completare cu anumite informaţii de marketing. Rareori există subsisteme informaţionale care să furnizeze seturi coerente de informaţii cu caracter prospectiv. În schimb, pentru gestionarea informaţiilor curente se utilizează de o proporţie sporită de firme pachete de programe. Cel mai adesea acestea procesează şi furnizează informaţii din domeniul contabil, financiar şi personal. 

Într-o anumită măsură aceste deficienţe potenţiale sunt contracarate de rapiditatea cu care atât previziunile, cât mai ales procesele de implementare ale acestora, reflectă schimbările din mediul ambiant. Managerul întreprinzător se manifestă şi în plan previzional, de regulă, prin reacţii rapide. Ca urmare, rezultă un proces previzional felxibil, continuu adaptat la evoluţiile endogene şi exogene firmei, mai ales pe termen scurt, focalizat pe valorificarea oportunităţii economice. La flexibiliatatea previzională, care se îmbină adesea şi cu o rigurozitate mai scăzută a planurilor şi prognozelor, o contribuţie apreciabilă au şi abordarea mai puţin formalizată pe care se bazează. O parte apreciabilă din procesele de fundamentare a previziunilor, mai ales în firmele familiale, au un pronunţat caracter informal. 

Previziunile se realizează în mod obişnuit de către întreprinzător împreună cu contabilul firmei. Doar în firmele de dimensiuni medii sau mici spre medii, există persoane sau compartimente specializate pe previziuni. În mod firesc, insuficientul fundament organizatoric şi umane pentru conceperea şi concretizarea previziunilor se reflectă în calitatea acestora, în insuficienta rigurozitate care caracterizează majoritatea lor. 

Sintetic, particularităţile punctate în alineatele precedente, sunt reflectate în figura 1. 

În ultimii ani, în ţările dezvoltate se manifestă în exercitarea funcţiei de previziune din firmele mici şi mijlocii următoarele tendinţe: 

-        creşterea frecvenţei, calităţii şi orizontului previziunilor intreprenorial-manageriale; 

-        apelarrea pe scară mai largă la asistenţa firmelor de consultanţă în realizarea previziunilor, mai ales atunci când se au în vedere decizii majore în firmă: obţinerea unui credit de investiţii, realizarea unei alianţe strategice, extinderea pe o piaţă  nouă, asimilarea unui nou produs în fabricaţie, modernizarea radicală a echipamentelor, schimbarea formei juridice a firmei etc. 

-        utilizarea mai frecventă şi eficace a aportului informaticii în fundamentarea deciziilor, inclusiv prin Internet, Euronet etc.; 

-        extinderea luării în considerare în fundamentarea previziunilor pe lângă piaţa locală şi a altor pieţe inclusiv – de către firmele mai competitive -, a pieţii internaţionale; ritmul rapid al internaţionalizării activităţilor economice, proliferarea informaticii şi dezvoltării comunicaţiilor favorizează acest proces. 

Intensitatea şi modul de concretizare a acestor tendinţe depinde în mare măsură de viziunea şi cunoştiinţele manageriale ale întreprinzătorului, de capacitatea lui de a sesiza rolul esenţial al previziunilor riguroase, începând cun cele pe termen lung încorporate în strategii şi politici ale firmei. 

IH